Mierea de albine este cunoscută pentru calitățile sale apiterapeutice (curative și dietetice), dar este important să ținem cont de anumite factori care pot afecta aceste beneficii. Există situații în care mierea poate își pierde proprietățile benefice și chiar poate deveni toxică:
- Miere artificială, seminaturală sau falsificată: Mierea obținută prin metode artificiale, seminaturale sau prin falsificare poate să nu aibă aceleași compoziții și proprietăți ca mierea autentică. Produsele contrafăcute pot conține ingrediente adăugate, precum siropuri de glucoză, arome sau coloranți, care pot compromite calitățile sănătoase ale mierii.
- Pasteurizare: Pastrezarea mierii este o practică comună, însă este important să se înțeleagă că acest proces poate afecta compușii benefici din miere. Pasteurizarea, care implică expunerea mierii la temperaturi înalte pentru a omorî bacteriile, poate duce la degradarea enzimelor și a altor substanțe nutritive benefice.
- Conținutul de substanțe străine: Uneori, apicultorii pot adăuga substanțe străine în miere, cum ar fi antibiotice sau dezinfectante chimice. Aceste adăugări pot nu doar compromite calitățile benefice ale mierii, dar pot și crea riscuri pentru sănătate.
- Încălzirea excesivă: Încălzirea mierii la temperaturi mai mari de 40°C poate genera compuși toxici în miere. Dacă se adaugă miere în băuturi sau preparate prea fierbinți, se poate reduce valoarea nutritivă a mierii și pot apărea substanțe nocive.
- Vechimea: Mierea nu trebuie păstrată pentru o perioadă prea lungă de timp. Mierea veche poate cristaliza și poate își pierde multe din proprietățile sale. În general, mierea nu ar trebui să fie păstrată mai mult de 2 ani.
Este esențial să fim conștienți de acești factori pentru a ne asigura că ne bucurăm de toate beneficiile pe care mierea le poate oferi. Este recomandat să procurăm miere de încredere de la producători autorizați și să o păstrăm în condiții adecvate pentru a menține calitățile sale curative și dietetice.
Efectul diuretic al mierii
S-a observat că mierea stimulează rinichii, având în același timp un efect antiseptic asupra aparatului urinar.
Acțiunea cicatrizantă a mierii
Mierea stimulează granulația la nivelul rănilor și ulcerelor, contribuind la cicatrizarea acestora, precum și la creșterea nivelului de glutation în secreția rănilor.
Acțiunea principiilor din miere asupra sistemului circulator
Mierea conține glucoză (necesară activității mușchiului cardiac), potasiu și o substanță aproape identică ca structură și activitate cu acetilcolina. Acetilcolina, prin inducerea vasodilatației vaselor de sânge mai mici (arteriole, capilare), contribuie la scăderea tensiunii arteriale. Datorită acestor substanțe, mierea se dovedește a fi cardiomiotoxică și ușor hipotensivă. S-a constatat, de asemenea, că mierea îmbunătățește circulația coronariană și crește nivelul hemoglobinei.
Recomandări terapeutice și dietetice
Datorită acțiunii sale bactericide și cicatrizante, mierea este folosită în tratarea rănilor purulente și a celor care se vindecă cu dificultate. Se aplică în acest scop, fie ca atare, fie amestecată cu ulei vegetal, menținându-se o igienă riguroasă a zonei afectate. Datorită proprietăților antibacteriene, anestezice și cicatrizante – efecte demonstrate științific, mierea are efecte benefice în cazul arsurilor, ulcerelor varicoase și a rănilor profunde (Bojor O., Popescu O).
Leziunile mucoasei bucale se vindecă rapid dacă țineți în gură, la intervale de trei ore, o linguriță de miere. Mierea diluată cu apă călduță (1 linguriță de miere la 100 ml apă), administrată cu o oră înainte de mese, ameliorează aciditatea gastrică, calmează durerea și acționează ca un pansament, contribuind la cicatrizarea ulcerelor, în cazul celor care suferă de ulcer gastric. Acest amestec de miere și apă călduță poate fi folosit și pentru completarea tratamentelor specifice în cazul cancerului gastric. Apa poate fi înlocuită cu lapte, mai ales în cazurile de ulcer.
În cazul constipației, mierea dizolvată în apă călduță sau mai bine spus într-un ceai laxativ răcit, are rezultate bune, mai ales dacă este consumată seara, înainte de culcare. În cazul constipației cronice, mierea adesea este mai eficientă decât laxativele și purgativele farmaceutice, care pot fi prea iritante. În afecțiuni ale tractului urinar, mierea este benefică, fiind recomandată în cistite, pielite, pielonefrite și litiază renală. Mierea naturală de albine are un rol dietoterapeutic, mai ales în cazurile de glomerulonefrită acută poststreptococică. Mierea este de asemenea utilizată ca adjuvant în tratamentul anghinei pectorale și a infarctului miocardic. Conferințele și simpozioanele de apiterapie au demonstrat eficacitatea mierii de albine în tratarea bronșitelor cronice și a alergiilor respiratorii (Dumitru R, Dumitru E). Ceaiurile îndulcite cu miere sunt eficiente în bolile respiratorii (faringită, laringită, traheită, bronșită, infecții respiratorii virale, gripă).
Atenție!
Îndulcirea infuziilor sau a decocturilor cu miere se face doar după ce lichidul extractiv s-a răcit suficient. Mierea devine toxică atunci când este adăugată în lichide cu temperaturi mai mari de 40ºC (Gh. Mencinicopschi). De asemenea, mierea încălzită, în general în scopul pasteurizării (miere pasteurizată), nu mai are proprietăți dietetice și cu atât mai puțin curative, deoarece își pierde enzimele și o mare parte din vitamine și acumulează în același timp compuși toxici prin degradarea unor substanțe. De fapt, mierea autentică și naturală nu necesită pasteurizare, deoarece, pe lângă conținutul mare de monozaharide, conține inhibină (substanță antibiotică naturală), ceea ce determină un puternic efect antiseptic asupra întregului produs apicol.
